Spune-mi că tăcerea

Ce pe noi ne-a îmbrățișat,

Când pe țărmul mării

Ne plimbam în amurg,

Cu stelele va vorbi,

Calea fericirii să ne-o lumineze.

 

Spune-mi că ale noastre suflete,

Pereche vor fi mereu

Pe drumul vieții

Știute și neștiute.

 

Spune-mi că dorul din inimile noastre

Se va transforma în sete,

Și, astfel, noi ne vom sorbi

În fiecare clipă din priviri.

 

Spune-mi…

Doar spune-mi…

O vorbă,

Un gând,

Un cuvânt dulce de iubire,

 

Pe care să le scriu

Cu penița inimii

În cartea nemuritoare a sufletelor noastre.

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă mai multe la Irina Cristina

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura