O altfel de lume
Ziua se lăsase în brațele nopții și eu nici nu-mi dădusem seama. De foarte mult timp nu mi se mai întâmplase să plec într-o călătorie a minții și să nu-mi dau seama cum trece timpul pe lângă mine. Viața mă învățase să fiu atent la orice detaliu, indiferent de cât de semnificativ este sau nu este. Dar labirintul de trăiri în care mă atrăsese povestea pe care tocmai o descoperisem ștersese totul din jurul meu și mă aruncase într-un abis în care încercam să mă găsesc pe mine însumi, dar nu vedeam nimic. Mă simțeam pierdut dar în același timp regăsit. Ciudată senzație. Oare cum poți să simți două lucruri…
Spune-mi
Spune-mi că tăcerea Ce pe noi ne-a îmbrățișat, Când pe țărmul mării Ne plimbam în amurg, Cu stelele va vorbi, Calea fericirii să ne-o lumineze. Spune-mi că ale noastre suflete, Pereche vor fi mereu Pe drumul vieții Știute și neștiute. Spune-mi că dorul din inimile noastre Se va transforma în sete, Și, astfel, noi ne vom sorbi În fiecare clipă din priviri. Spune-mi… Doar spune-mi… O vorbă, Un gând, Un cuvânt dulce de iubire, Pe care să le scriu Cu penița inimii În cartea nemuritoare a sufletelor noastre.
