Poezii

Când sufletul începe a se deschide, din el ies gânduri care încep a țese litere și astfel, iau naștere cuvinte, care se-așază rând pe rând, făurind poezii.

  • Unghiuri
    Poezii

    Unghiuri

    Își scutură viața păcatele grele, adunate de-a valma în suflete triste,Pământul le-acceptă, n-are încotro, destinul fățarnic dictează,Inimi ruginii se zbat într-un strigăt asurzitor,Neauziți de nimeni, pașii legați cu lacăte ruginite își târâie oful și speră-n zadar,O lume de jar se-agață în fugă de aripile unui timp enervant de precis,E iarăși toamnă înfrigurată de dor, e iarăși vremea unui amor trecător,Sunt clipe ce silabisesc cuvinte mici ce poartă pe umeri dureri prea mari,Obosite de întrebări răscolite, fără rost,E doar un alt anotimp, un alt spectacol, cu actori vechi și noi, pe o scenă a tăcerii care-și joacă rolul magistral,Sunt timpuri privite și înțelese din mai multe unghiuri.

  • Dimineți Senine
    Poezii

    Dimineți senine

    Nu-ți sunt decât peniță ce-ți pictează chipul în cuvinte,Nu-mi ești decât clepsidră prin care trece trupul timpului,Suntem două frunze scăldate în zâmbetul soarelui de vară,Acorduri de vioară ce mângâie auzul cerului meloman. În ritmul vieții ce-și întinde agale aripile gingașe,Gândurile umblă desculțe prin raiul minții ce te știe,Și firul ierbii le gâdilă tălpile de rouă pline,Și inima le sărută iubirea din depărtări albastre. Și în urma pașilor de gând rămâne dorul,Amintiri în straie vechi ce-și poartă viselePe umerii aplecați de povara lacrimilorCe vor să-ți afle taina în ochii dimineților senine.

  • Altă Zi
    Poezii

    O altă zi

    Răsuflarea multicoloră a vieții se plimbă pe întinsul zăriiÎn dimineața ce își scaldă ochii în zumzetul trăirilor pustii,Noi pași indiferenți ating caldarâmul rece, zvâcnirea-i caldă nu o simt,De-o altă zi stau ancorate clipe ce nu se văd și trec grăbite,Bătând la poarta sufletelor ce nu se deschide.Trec inimile care încotro, prin lumea maiestuoasă de (ne)cuvinte,Cerul le ascultă în tăcere oful nerostit,E-o altă zi, o altă dimineață a timpului fără chipÎn dans cu viața și clipa netrăită destul.E-o liniște în culori cu doruri ce dor,Împrăștiate pe drum, călcate subit de o altă zi.

  • Pace
    Poezii

    Presară pace, Doamne, pe Pământ!

    Presară pace, Doamne, pe PâmântȘi-n suflet, veșnic, doar iubire pură!Ferește-ne, Tu, viața de mormântȘi fă ca-n lume să nu mai existe ură! Presară pace, Doamne, pe Pământ!Ne este sete de iubirea din cuvânt,Vrem s-o sorbim în liniște, privind,În fiecare zi soarele pe cer răsărind. Presară pace, Doamne, pe Pământ!Vrem viața să ne-o trăim iubind,Vrem ca mâine să vină zâmbind,Vrem o lume cu vise cu aripile-n vânt.

  • Iubesc
    Poezii

    Iubesc

    Iubesc clipa aceea nebunăDin timpul acela bezmetic,Iubesc a sa amintire bătrânăCe nu vrea să fugă, să moară,Să dispară de tot. Ea vreaSă fie doar ea. Ea, acea ploaie nebunăCe cade prin mine, în ropote,Să asculte cu dor glasul tăuDin sufletul meu. Iubesc ploaia ce picură frânturi de vise,O privesc de la geam, e toată o furie,E lacrima cerului ce ne plânge destinulCe și-a ferit cumva privirea de noi. Iubesc visele acelea rătăcite prin mineȘi promisiunile acelea ce-au fost,Iubesc clipa aceasta nebună ce vineȘi mă face să simt ce cândva am trăit,Și mă face să mă-ntreb: Cu ce rost? Iubesc clipa aceea nebunăȘi ploaia cu ale sale frânturi de vise,Și visele…

  • Acuarela Iubirii
    Poezii

    Acuarela iubirii

    Îmi umblă timpul bezmetic prin ploaie, Cu tălpile mânjite de secunde grăbite, Învață să existe fără cuvintele lumină Ce i-au promis că îl pictează din trăiri aurii. Se pierde în noapte prin stropi amnezici, I se aude doar ritmul sacadat al inimii Și pasul cum calcă apăsat pământul ud, Cărând cu el primăvara mea iubită, Din sufletul poem de dor. Se aude glasul meu strident Cum îmi recheamă timpul înapoi. Ce ironie! El nu aude Cuvintele ce vor să îl trăiască, Pictându-i chipul cu acuarela iubirii.

  • Primăvară
    Poezii

    E-o primăvară

    E-o primăvară ascunsă în tăceri senineȘi-un tril confuz printre copaci stingheri.E viață fără viață. Și un destin ce-aleargăSă prindă trenul iubirii care, pare, moartă. Un dor rănit dorește vindecare,O fi de-al meu? O fi de-al tău?Nu știu. E doar un dor amnezicCe vrea să își trăiască viața în pace. E-o primăvară cu un chip ciudat,Când e al meu, când e al tău.E ca într-un spectacol de teatru,Când joacă unul, când joacă altul. E-un timp cu un parfum altfel,Al inimii miros care, cumva, surâde,Și face iarna să dea un pas înapoi,Și primăvara să apară din tăceri.

  • Cărări Uitate
    Poezii

    Cărări uitate printre visări de lut

    Acolo, pe cărări uitate printre visări de lut,Pictează amintiri de altădată el, dorul zmeu.Acolo, pe urmele adânci ale sufletului mut,Calcă timid speranța cu iubirea în ea mereu. Emoții confuze se atacă cu patos,Cad și mor. Lumea-i goală de ele.E-un sfârșit nesfârșit. E doar haos.Ce facem cu el? Ni se duc clipele. Scriem povești din gânduri nestinse,Iubim, ezitând, acel moment absolut,Trăim agonia clipelor, puțin surprinse,Pe cărări uitate printre visări de lut.

  • Trece Timpul
    Poezii

    Trece timpul

    Trece timpul rapid, ignorând secundele ce vor să trăiască,Ne forțăm să-l oprim, creionând destinul pe-o foaie stingheră,Dăm din aripi timid, ca niște fluturi veșnic prizonieri,Așteptând ziua în care vom trăi pe deplin. Desenăm zilnic vise, pe o inimă caldă dar mută,Din priviri căutăm binele într-o lume absurdă,Ocolim adevărul, ne e frică de el, ne e teamă de tot,Ne ascundem în noi, ne ferim și de ploi. Ziua trece sperând să o mângâie viața,Viața trece dorind s-o salveze soarta,Timpul trece uitând de tot și de toate,Devenit amnezic, lasă moartea să-i râdă în față. Se duc toate într-o lume neștiută de nimeni,E ciudat cum vorbim despre ea cu nepăsare,Respirăm iubind viața, iubind…