Irina Cristina Țenu 
O lume întreagă mângâie dimineața
Cu o lacrimă caldă din regret
Descompus în cuvânt
În jurul său este o mare de căi necunoscute
O sfântă lumină nevăzută de oameni
Sunt umbre ale unor dureri ascunse într-un oftat amar
Ce e viață iubirea?
O scânteie anemică într-un suflet pierdut pe pământ?
O sfântă simțire fără chip definit?
Ori o lume întreagă reabilitată de pașii
Unor stele căzute din albastru?
