-
Presară pace, Doamne, pe Pământ!
Presară pace, Doamne, pe PâmântȘi-n suflet, veșnic, doar iubire pură!Ferește-ne, Tu, viața de mormântȘi fă ca-n lume să nu mai existe ură! Presară pace, Doamne, pe Pământ!Ne este sete de iubirea din cuvânt,Vrem s-o sorbim în liniște, privind,În fiecare zi soarele pe cer răsărind. Presară pace, Doamne, pe Pământ!Vrem viața să ne-o trăim iubind,Vrem ca mâine să vină zâmbind,Vrem o lume cu vise cu aripile-n vânt.
-
Iubesc
Iubesc clipa aceea nebunăDin timpul acela bezmetic,Iubesc a sa amintire bătrânăCe nu vrea să fugă, să moară,Să dispară de tot. Ea vreaSă fie doar ea. Ea, acea ploaie nebunăCe cade prin mine, în ropote,Să asculte cu dor glasul tăuDin sufletul meu. Iubesc ploaia ce picură frânturi de vise,O privesc de la geam, e toată o furie,E lacrima cerului ce ne plânge destinulCe și-a ferit cumva privirea de noi. Iubesc visele acelea rătăcite prin mineȘi promisiunile acelea ce-au fost,Iubesc clipa aceasta nebună ce vineȘi mă face să simt ce cândva am trăit,Și mă face să mă-ntreb: Cu ce rost? Iubesc clipa aceea nebunăȘi ploaia cu ale sale frânturi de vise,Și visele…
-
E-o primăvară
E-o primăvară ascunsă în tăceri senineȘi-un tril confuz printre copaci stingheri.E viață fără viață. Și un destin ce-aleargăSă prindă trenul iubirii care, pare, moartă. Un dor rănit dorește vindecare,O fi de-al meu? O fi de-al tău?Nu știu. E doar un dor amnezicCe vrea să își trăiască viața în pace. E-o primăvară cu un chip ciudat,Când e al meu, când e al tău.E ca într-un spectacol de teatru,Când joacă unul, când joacă altul. E-un timp cu un parfum altfel,Al inimii miros care, cumva, surâde,Și face iarna să dea un pas înapoi,Și primăvara să apară din tăceri.
-
Aș picta
Aș picta întinsul de gândȘi marea de viață petrecându-și valurile,Și pașii fugari ai viselor frânte,În albastru aș face dorințele ascunse…Și buzele frunzei discret le-aș deschideSă-i aud respirația, clipă de clipă,Iubirea de-a Fi, credința în a Iubi,Ravisant e tabloul, splendid îi e surâsulCreionat magistral pe șevalentul inimii,Dintr-un colț de suflet, luminat discret,De candela unei speranțe rătăcite…Aș picta și chipul nedefinit al tăcerii din mine,Așezându-l în grădina timpului grăbitCe bate din aripi într-un ritm neștiutAș picta..
-
A venit toamna
A venit toamna, cuprinde-mă în dansul frunzelor,Să pot să simt cum mă-nfioară ruginiul amintirilor.Mi-e dor de dorul de altădată ce îmi vorbeaDe iubirea cu ochii de cafea ce mă iubea. E freamăt, verdele se-neacă în plânsul crengilor,Cuvintele se pierd pe calea coaptă și dulce a viilor.Eu caut surâsul de odinioară ce frumos surâdea,Oare-i ascuns în toamna ce-a venit? O să mi-l dea? O amăgire e gândul meu cu tine,Nu te găsesc, ești un străin hoinar,Ești doar un vis, ce-n vis el vine,O piatră pe un suflet vizionar.
-
Doar TU
În privirea lui ieri ai fost iarăși doar Tu,Chip ascuns de trecut într-un paspartu.Astăzi sunt iarăși Eu, aceeași iubire,Aceeași trăire care arde-n privire. Din sufletul ploii ce-mi mângâie pașii,Cad fiori de dor, așteptând să îi vezi,Sau mai bine nu, inimă ce-mi eștiParadis în vers, destin neîmplinit. Și astăzi va muri,Și mâine se va naște,Și-n mine vei trăi,Tu lacrimă caldă de pe obrazul rece,Tu cuvântul meu de foc,Tu chip ce renaști din propria-ți cenușăCând noaptea îmi sărută ziua, tremurând.
-
Există
Există în lume iubire Există în lume speranță Chiar cerul dă lumii de știre Când plouă, când ninge Și viața capătă o altă nuanță. Există în oameni de toate Există început numit viață Există sfârșit numit moarte Trăirea e un fir subțire de ață. Pașii timizi, plini de-atâtea nevoi Sunt mereu cu clipele-n război Sunt mereu cu ochii pe ceas Nu vor de la viață să-și ia bun rămas. Tristețea e a noastră stăpână Cu durerea se ține de mână Și ochii privesc către cer Caută acel punct de reper. Există în lume iubire Există în lume speranță Chiar cerul dă lumii de știre Când plouă, când ninge Și viața…
-
O lume
O lume întreagă mângâie dimineața Cu o lacrimă caldă din regret Descompus în cuvânt În jurul său este o mare de căi necunoscute O sfântă lumină nevăzută de oameni Sunt umbre ale unor dureri ascunse într-un oftat amar Ce e viață iubirea? O scânteie anemică într-un suflet pierdut pe pământ? O sfântă simțire fără chip definit? Ori o lume întreagă reabilitată de pașii Unor stele căzute din albastru?
-
Iubire, ce spui?
Iubire, ce spui? Facem troc? Ia-mi visul, dă-mi clipa cu tine Să pot să mă mai pierd o dată În adâncul ochilor tăi de chihlimbar. Dă-mi șoapta ta dulce, ia-mi gândul, Să-mi mângâie înc-o secundă auzul, Să pot rescrie povestea fără nume Pe foaia gingașă a sufletului mut. Dă-mi primăvara, ia-mi toamna, Să simt cum renaște fiorul din nou, Cum pașii ni se regăsesc și se iubesc. Iubire, ce spui? Facem troc?
-
E toamnă
E toamnă, e gând răvășit… E vară în suflet, Frunzele, în copaci, ard de dor… Și cad pe pământ, și adorm. Iubirea pășește pe stradă, confuză, Nu-și știe nici drumul, nici rostul. Inspiră, expiră, parfum de toamnă, S-așază pe bancă, lâng-o țigancă. În palma-i deschisă, viitoru-i incert, Eu stau și mă uit, și râd fără sens, Și-i frig, și plouă din nou auriu, Și iubirea nu se mișcă din loc.
