Când iubirea e o lacrimă de jar în noi,
Pășim pe căi străine amândoi.
Cu inimile strigând: Nu pleca! Mai stai!
Visăm la parfumul nopților de mai.

Când iubirea e o carte (ne)scrisă de-amândoi,
Vindem cartea la anticariat pe un vis.
Cu inimile aflate veșnic în război,
Scriem destinul încă nescris.

Iubirea ne-am pierdut, un vis am primit.
Să credem în el? Nu-i doar o utopie
Să visezi la un sărut ce nu-i de trăit
Când dragostea moare, pe front, în bătălie?

Când iubirea a devenit o lacrimă de jar am descoperit Cuvintele de luni, un îndemn de a scrie, pentru simpla noastră plăcere și din respect pentru cuvânt. Un joc minunat, menit să ne testeze creativitatea. Din iubire pentru cuvânt astăzi m-am jucat cu: utopie, vis, sărut.

S-au mai jucat și alți colegi cu ele. Și au scris:

Sărutul (catren alb)

UN VIS,UN SĂRUT ŞI O UTOPIE

Ultimul sărut

Spre stele