Irina Cristina Țenu 
E toamnă, e gând răvășit…
E vară în suflet,
Frunzele, în copaci, ard de dor…
Și cad pe pământ, și adorm.
Iubirea pășește pe stradă, confuză,
Nu-și știe nici drumul, nici rostul.
Inspiră, expiră, parfum de toamnă,
S-așază pe bancă, lâng-o țigancă.
În palma-i deschisă, viitoru-i incert,
Eu stau și mă uit, și râd fără sens,
Și-i frig, și plouă din nou auriu,
Și iubirea nu se mișcă din loc.
