• A Venit Toamna
    Recomandări

    A venit toamna

    A venit toamna, cuprinde-mă în dansul frunzelor,Să pot să simt cum mă-nfioară ruginiul amintirilor.Mi-e dor de dorul de altădată ce îmi vorbeaDe iubirea cu ochii de cafea ce mă iubea. E freamăt, verdele se-neacă în plânsul crengilor,Cuvintele se pierd pe calea coaptă și dulce a viilor.Eu caut surâsul de odinioară ce frumos surâdea,Oare-i ascuns în toamna ce-a venit? O să mi-l dea? O amăgire e gândul meu cu tine,Nu te găsesc, ești un străin hoinar,Ești doar un vis, ce-n vis el vine,O piatră pe un suflet vizionar.

  • Toamnă
    Poezii

    Aproape toamnă 

    Aproape toamnă, se plânge vara,În ploaie-și ascunde, suspinul stingher. Aproape toamnă, timpul gândește,În valiză își pune zâmbet de soare. Aproape toamnă, frunza-și amintește,Cu regret se pregătește de moartea-i iminentă. Aproape toamnă, anotimp în schimbare,Trenul pleacă, trenul vine, pe peron viața așteaptă. Aproape toamnă, verdele zărește umbra ruginiului,Totu-i în freamăt, freamăt e-n toate, cerul scrie noi povești. 

  • Poezii

    E toamnă

    E toamnă, e gând răvășit… E vară în suflet, Frunzele, în copaci, ard de dor… Și cad pe pământ, și adorm. Iubirea pășește pe stradă, confuză, Nu-și știe nici drumul, nici rostul. Inspiră, expiră, parfum de toamnă, S-așază pe bancă, lâng-o țigancă. În palma-i deschisă, viitoru-i incert, Eu stau și mă uit, și râd fără sens, Și-i frig, și plouă din nou auriu, Și iubirea nu se mișcă din loc.

  • Să Știi
    Poezii

    Să știi

    Mi-am dat cuvântul vântului pustiu, Să-l descompună, literă cu literă. Te iubesc e doar o umbră, acum știu. Un dor ascuns în sufletu-mi peșteră. Din trup de gând am făurit o carte, Am răsădit comori ce nu au moarte, Anotimpuri ce știu cum să o poarte Pe umerii neînvinși de crivățul sorții. Mi-am scris iubirea pe inima toamnei, Pe moartea ce-i sărută buzele ruginii. Uitarea șterge acum lacrimile vinei Și îi alină durerea în tăcere…să știi.

  • Poezii

    Mă iartă, toamna mea!

    Te fură gândul meu, Te dă cuvântului flămând, Vrea să îți simtă zvâcnirea ruginie Trezită din somnul dulce amar al Timpului îmbătat de parfumul Secundele pierdute în infinit. Un foșnet de frunze m-atrage În dansul plângerii, când vântul Își flutură pletele cântând în zori de zi. Valsez, îmbrățișez cuvântul Și îl așez pe-al versului val. Simt cum răsuflarea sa fierbinte Devine penel, pictându-ți chipul Palid și trupul gol, cu litere Rebele ce se așază cum vor ele. Mă iartă, toamna mea că rima Și chiar ritmul nu vor să te picteze În poezia mea! Mă iartă, toamna mea că în privirea-ți blândă Nu pot s-observ furtuna ce îți distruge visul…

  • Poezii

    Banca pustie

      Banca e pustie, timpu-i ruginiu, Visul încă viu, scrie un poem, Cu cerneală neagră, pe-o Frunză, lipsită de vlagă. Banca e pustie, toamna-i melodie, S-aude în surdină glasul frunzelor, Către cer înalță sfântă rugăciune, Timpul să oprească, viață să le dea. Banca e pustie, mi-e inima vers, Strâng cuvântu-n brațe, Să găsesc iubirea, în privirea toamnei. Banca e pustie, doar în aparență, Fantoma iubirii, vis de altădată, Își scrie pe ea povestea minunată.

  • Poezii

    Versuri aurii

      Secundele se scurg pe toamna ce-și scrie la lumina lunii drama. Pârjolesc totul în treacăt.  Și verdele viu al copacilor falnici, și surâsul razelor de soare, și inima ce mult mai doare. Frunzele-i mor, mormântul lor rece e acoperit de pașii timizi ai umbrelor calde ale sufletelor care au vrut să mai vadă o dată lumea în care au trăit. Condeiul auriu călimara o atinge și suge cu sete din cerneala timpului mort dar înviat de versul pătimaș, ce se joacă cu metafore ruginii, care spun povestea toamnei, a copacilor dezgoliți de patimi, a strugurilor copți în vie, a foșnetului din sufletul picătură de iubire. Secundele trec prin clepsidra…

  • Poezii

    Gând de toamnă

    Într-o viață nesfârșită  aș vrea să mă-nfășor, dar simt că nu îmi vor ajunge clipele să-mi țes din ele un șal. Sunt scurte. Din ele îmi făuresc doar zile ce mor și devin ruine ale unor amintiri zidite în fereastra sufletului, din lemn de nemurire. Culeg ploi și răsădesc furtună, un gând neprevăzut aleargă prin urgie, dă să se ascundă prin visul încă viu, ce se oglindește pe caldarâmul udat de intense trăiri. Îi este frig de dor, de amintirile pe care le ador. Calcă pe picături fierbinți, îi ard pasul, și cade. Inima feste-i joacă, într-o noapte oarecare, cu ploi de stele ce o ating în grabă. Lumini s-aprind…

  • Poezii

    E toamnă

    E toamnă, E vreme târzie, E timp în răstimp, E dor ce aleargă în pustiu, E-un suflet ce-și caută drumul Printre oameni ce trec, Printre amintiri, printre șoapte, Printre frunze ce cad melancolice Pe pâmântul cel rece, Atins de gândul Ce zboară Spre nori ce revarsă Lacrimi ce se transfomă În cristale de gheață. E toamnă, E un nou început Al vieții cu tine În liniștea Pașilor pierduți Printre rândurile Așezate pe foaia Îngălbenită Nu de trecerea vremii, Ci condeiul ce așează Pe ea sentimente În culoarea vieții.

  • Poezii

    Strigătul verii

    S-aude vocea verii Pe drumul anotimpurilor Ce vin și se duc. Mă strigă. Tresar, și rog timpul Să se oprească nițel din zbor, Să-și odihnească Ale sale aripi ce fâlfâie neîncetat, Și să-mi mai lase vara. Dar rugămintea mea e în zadar. Timpul tot zboară, Vara-mi răpește, Sufletul mi-l răcește, Copacii mi-i golește. Ce jale, Ce dor, De soare zâmbind, De păsări cântând În zori dimineața, De pomi înfloriți, De frunze trăind Of, mă părăsește iar vara, Mă îmbrățișează iar toamnă, Și îmi așterne la picioare Un covor de frunze arămii Și în suflet doar gânduri pustii Ce îmi șoptesc în tăcere Să accept ceea ce timpul îmi oferă.