Irina Cristina Țenu Aproape toamnă, se plânge vara,
În ploaie-și ascunde, suspinul stingher.
Aproape toamnă, timpul gândește,
În valiză își pune zâmbet de soare.
Aproape toamnă, frunza-și amintește,
Cu regret se pregătește de moartea-i iminentă.
Aproape toamnă, anotimp în schimbare,
Trenul pleacă, trenul vine, pe peron viața așteaptă.
Aproape toamnă, verdele zărește umbra ruginiului,
Totu-i în freamăt, freamăt e-n toate, cerul scrie noi povești.
