Testamentul trăirii
Deschid cartea sufletului
s-ating începutul infinitului,
să simt cum visul din mine
aleargă spre cuvinte de care mi-e dor.
Simt parfumul iubirii.
Timid, se ascunde,
prin ploi de slove de foc.
Mă cuprinde, gingaș atinge
corzile viorii din inima care
s-a retras în tăcere.
Dincolo de cortină
așteaptă un semn
să intre în scenă,
să-și spună cuvântul,
să se audă cântul,
să se aprindă-ncet
steaua fără glas
de pe cerul în impas,
iubirea și-a luat bun rămas.
Cuvintele-n zbor fug de soarta lor,
visul răvășit, în singurătate prăbușit,
strigă de durere copleșit:
Nu poți pleca către iubiri lipsite de mine!
Închid cartea sufletului,
deschid cartea sorții,
citesc printre clipe-n visare
testamentul trăirii.
16 comentarii
Dorina Danila
Foarte frumos, am citit cu mare plăcere :).
Irina Cristina Ţenu
Multumesc frumos! Ma bucur!
evaancutahamza
Foarte frumoasa poezia. Felicitari!
Irina Cristina Ţenu
Multumesc frumos!
almonacalatoreste
Întotdeauna e o plăcere să-ți citesc versurile.
Irina Cristina Ţenu
Ma bucura tare cuvintele tale!
Otilia Dima
O, ce bucurie, nu am mai citit de mult poezie.
Irina Cristina Ţenu
Ma bucur si eu de popas! Multumesc!
monologpeblog
Foarte frumos versul Nu poți pleca către iubiri lipsite de mine!
Irina Cristina Ţenu
Multumesc frumos!
Angela Călătorește
Te felicit pentru frumoasa poezie! Și-mi este așa ciudă pe mine că-s un așa mare anti-talent! Dar asta nu înseamnă că nu știu să apreciez. 🙂
Irina Cristina Ţenu
Multumesc! Si eu credeam ca sunt anti-talent, dar am inceput sa ma joc cu cuvintele si mi-am dat seama ca imi iese. De vreo 3 ani scriu poezie. Iti recomand sa incerci, o sa fii surprinsa. Eu am fost. 🙂
Oana M
Felicitari pentru poezie! Unguent pentru suflet.
Irina Cristina Ţenu
Multumesc frumos!
M.C.Simon
Minunat este modul in care manuiesti cuvintele!
Irina Cristina Ţenu
Multumesc frumos!