Am plecat la drum printre gânduri,
Am trecut printre anotimpuri,
M-am plimbat printre versuri
Care sunt adevărate daruri.
Sufletul deodată mi-a zâmbit
Privind spre gândul acoperit
De chipul pe care l-a zărit
Cândva pe cerul mult iubit.
Iubirea atunci s-a trezit,
A dat s-ajungă la glasul auzit
Ce pașii prin vis i-a călăuzit,
Dar a oprit-o un gând rebel, neîmblânzit.
Rătăcește arzând printre multicolore visuri,
De mână cu mine căutând răspunsuri,
Ne jucăm rolul ca niște mari actori,
Care în suflet ascund multe doruri.
[…] Suntem un ceainic clopotind de gânduri […]