Irina Cristina Țenu Noaptea din nou mă îmbrățișează blând,
Gândul îmi zboară și se-așează pe o pană
Ce harnică de-ndată creează litere
Ce se transformă în cuvinte
În care te regăsesc pe tine.
Răsună glasul tău în mine
Și-mi îndreaptă pașii către tine
Aivea îmi apari în noaptea ce nu doarme,
Te simt, te aud, dar nu te văd.
Așa că, încerc să te privesc printre cuvintele
Ce curg din sufletu-mi ce-a rupt tăcerea
Și-ți invită sufletul sub clar de lună
Să valseze pe melodia stelelor ce cad
Pe lacul de vis al nopții.
Ce gând ce te gândește
Ce glas ce se aude
Ce ochi ce nu se văd
În noaptea cea trează
De dorul tău.
