Iubite, știi?

 

Iubite

Se ofilește iubirea, iubite, știi?
N-ai vrut licoare veșnică să-i fii.
I-ai lăsat inima să cadă în abis
Și sufletul să piardă și ultimul vis.

Un strop de fericire ei i-ar trebui.
De un sărut fierbinte, pe frunza verde-gălbui,
Iubirea ar avea nevoie, la viață să revină,
În inima ce răvnește una cu a ta să devină.

Iubite, de ce în amintire tu te-ai prefăcut?
De ce îmi bântui visele cuminți?
În sufletu-mi durerea lăcaș și-a făcut,
Nu ascultă de ale mele fierbinți rugăminți.

Iubite, știi, peronul vieții e acum, pustiu.
Doar zorii dimineții îl mai luminează.
Salvare n-am putut să-i fiu,
Mormânt îi e iubirii care se dă vitează.

Se luptă cu moartea,
În fiecare zi, aceasta sentința îi semnează.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *