• Aș Picta
    Poezii

    Aș picta

    Aș picta întinsul de gândȘi marea de viață petrecându-și valurile,Și pașii fugari ai viselor frânte,În albastru aș face dorințele ascunse…Și buzele frunzei discret le-aș deschideSă-i aud respirația, clipă de clipă,Iubirea de-a Fi, credința în a Iubi,Ravisant e tabloul, splendid îi e surâsulCreionat magistral pe șevalentul inimii,Dintr-un colț de suflet, luminat discret,De candela unei speranțe rătăcite…Aș picta și chipul nedefinit al tăcerii din mine,Așezându-l în grădina timpului grăbitCe bate din aripi într-un ritm neștiutAș picta..

  • Poezii

    Cărare uitată

    Glasul răgușit al cărării uitate Își strigă neîncetat pașii pierduți în valurile mute. Atât i-a rămas din clipa de ieri, O fărâmă de gând răstignit pe al dorului vârf. Pe trupul firav al apelor tulburi își scrie spovedania Cu penița făurită din cuvinte nespuse. Spune-mi, tu, iubire ascunsă în adânc, Îi înțelegi murmurul de pe buzele-i reci dar totuși vii? Ți-aș vorbi despre ea, despre-a inimii taină, Despre acel timp nemilos supus sorții Ce-a închis-o între zidurile înalte ale inefabilului, Dar nu are rost să îi scriu întâmplării ce-ai fost. De vreodată destinul pașii ți-i va purta pe cărarea uitată, Să nu mergi apăsat, s-ar putea să o doară amintirea lor,…

  • Povestea
    Gânduri

    Povestea pictorului de cuvinte…povestea mea

    A fost odată ca niciodată un gând mic dar curajos ce a avut un plan măreț, acela de a deveni pictor de cuvinte. Își dorea nespus să picteze cuvinte, să le vadă înșiruite pe foaia albă de hârtie. Curajos din fire a îndrăznit să-și dezvăluie planul gândurilor din jurul său. Și ce să vezi, tare au mai râs gândurile mari de cel mic. Primul a vorbit cel mai înțelept gând din lumea gândurilor, cel care analiza cu maturitate ideile celorlalte gânduri și le oferea cea mai bună soluție. Îndrăzneață idee ai micului gând, dar ceea ce nu știi, fiindcă ești încă mic, este că ai nevoie întâi de talent, apoi…

  • Poezii

    Neuitare absurdă

      M-a cuprins neuitarea, O umbră a sinelui cutreieră Pădurea dezfrunzită de gânduri Și caută pe cerul înfășurat în jurul copacilor Timpul trecut de prima tinerețe. Totul e tăcere și tăcerea-i străpunsă de totul apatic, Ramuri însetate de dulcele gust alt vieții Se agață de mine purtându-mă prin tenebrele Unei tăceri de lut pictate în albastru. Minutul de aur îmi zugrăvește iluzia în necunoscutul agonic Iar tu, tu fluture cu aripi invizibile Zbori din mine cu o nepăsare nefirească Lepădadu-te de iubirea stinsă în amurgul unui vis de cristal. Și mă lași să te caut prin păduri aflate într-un zbucium de incertitudini, Și mă faci să m-afund într-o neuitare absurdă,…

  • Poezii

    Și totuși

    Și totuși se zbate în mine răsăritul Amețit de înfrigurări uitate Pe aripa unui gând căzut în dizgrație. La colț de stradă turbadurul spune Povestea unei lacrimi îndrăgostite subit De obrazul unui chip îmbrățișat de un vis în alb. Și totuși, străbate ceața unei inimi surde Iubirea purtată pe brațe de un curcubeu. Abia răsuflând în lumina unei speranțe, Fură un dor de pe scrinul Care multe în el adună Și uită să spună, Și începe să-și scrie a ei poveste Privind pe fereastră surâsul răsăritului Care o îndeamnă să lase totul să curgă, Râu șerpuind de trăiri să devină Și totuși, totul să cuprindă Prefăcând chiar și amurgul în…

  • Poezii

    Ce simplu ar fi

    Ce simplu ar fi de nu mi-ar fi gândul condei. De la răsărit la apus, mănunchi de idei. De n-ar picta cu atâta ardoare iubirea-n floare, Sentiment și culoare, în sufletul ce moarte nu are. Ce simplu ar fi de nu s-ar stârni furtuni. De visele lor n-ar cânta la harpa sufletului Și-ar stârni dezgolite pasiuni. Ce simplu ar fi să oprești zborul timpului. Ce simplu ar fi de cântul din suflet Nu și-ar face cuib în inima arsă De-o lacrimă răstignită pe un urlet De iubire, din privire, ștearsă. Ce simplu ar fi de n-aș picta Acea iubire străină.

  • Poezii

    Gând de toamnă

    Într-o viață nesfârșită  aș vrea să mă-nfășor, dar simt că nu îmi vor ajunge clipele să-mi țes din ele un șal. Sunt scurte. Din ele îmi făuresc doar zile ce mor și devin ruine ale unor amintiri zidite în fereastra sufletului, din lemn de nemurire. Culeg ploi și răsădesc furtună, un gând neprevăzut aleargă prin urgie, dă să se ascundă prin visul încă viu, ce se oglindește pe caldarâmul udat de intense trăiri. Îi este frig de dor, de amintirile pe care le ador. Calcă pe picături fierbinți, îi ard pasul, și cade. Inima feste-i joacă, într-o noapte oarecare, cu ploi de stele ce o ating în grabă. Lumini s-aprind…

  • Poezii

    Încă puțin

    Când inima deodată spune STOP, O rog încă puțin S-aștepte în gara vieții Trenul rătăcit prin Valuri de pasiuni ascunse. Când nu mai pot nici Eu Inima mă-ndeamnă Să te scriu, scoțându-te Din gând și așezându-te în vers. Când nu mai pot să scriu, Când din cuvinte sângele curge șiroaie, Privirea către tine mi-o îndrept, Și te citesc, Și văd cum printre rânduri înflorești. Când nu mai pot, Tu poți. Mă iei de mână Și mă plimbi Prin anotimpuri de amintiri, Prin clipe costumate în iubire, Prin zâmbete senine. Când nu mai pot… Mai pot încă puțin Să îți ofer iubirea, Prin versuri cu fir de amor țesute. De-o vrei,…

  • Poezii

    Strigăt mut

    Strig. M-aude doar tăcerea. Cânt. Mă acompaniază doar vântul. Râd. Cu mine râde și gândul. S-adună stările la sfat, fiecare să își spună oful, să consemneze pe papir cuvântul sătul în suflet să mai stea, căci își dorește de lună luminat să fie. E agitație în inimă, totul reînvie, iar pas cu pas gândul se scrie pe-o coală albă de hârtie, zâmbind și privindu-mi ochii melancolici, care fără să vrea visează la cineva de nu știu unde, la firul rupt al șansei ce s-a dus cu vremea, care s-a îmbătat cu visuri dulci, și la acordeon a început să cânte o tristă melodie de aducere aminte. Strig, dar strigătul glas…

  • Poezii

    Parcurs

    S-a oprit o literă prin frunzișul vieții Și-a-nceput să-și strige dorul de cuvinte Al cărui ecou s-a dus până la munții De gânduri șoptite ca o rugăminte. Auzind ecoul dorului divin, Se trezi poetul din somnul cel fără de vise Și culese litera ce stătea pe-un spin Aflat din întâmplare pe cuvintele nescrise. Un strop de sânge curse atunci din inima rănită, Îl șterse rapid cu al său gând suav Și așeză litera neprihănită Pe al său condei brav. De-ndată dorul dispăru Și-n locul lui apăru Un cuvânt ca prin farmec Din litere prinse într-un dans sălbatec.