• Plouă
    Gânduri

    Plouă

    Plouă. Lăcrimează cerul, mângâie pământul însetat de ea. E atâta liniște în zgomotul stropilor încât pot să ascult glasul ploii, de fapt, năduful vieții de dincolo de ea. Tună. Norii se luptă în ring pentru un loc în fața soarelui. I-au răpit zâmbetul. Sunt extrem de mândri că au cucerit zarea și-au pictat-o în gri cenușiu. Pământul face baie de aburi, deschizându-și larg brațele în fața ploii. Eu îmi deschid sufletul în fața foii, la adăpostul gândurilor ce dau năvală. Nu comentez, le ascult. Cum aș putea oare să mă împotrivesc? Sunt ale vieții pe care o inspir și o expir. Trebuie să mă bucur, alții nu mai au cum…au…

  • Poezii

    Acolo

    Cărarea mi-e pustie. Doar gândul De ea știe. Umbra iubirii împrăștie Ploi surde ce-mi ascund cuvântul,  În vers divers, în amintirea vie. Miroase a iubire. Parfum de nemurire. Sufletul e-n delir. Îl simt, dar nu mă mir. Trăiește să iubească. Blestemul să oprească, Să sufere dorind, iubirea mereu să-l însoțească. Printre cărări pustii, printre iubiri vii, Sunt liniște ascunsă, sunt doar o filă Întoarsă, dintr-o carte cu litere aurii, Izbită în uitare, pe veci și fără milă. Acolo mi-e privirea, iubind cuvântul Care pictează, alinând trăirea. Acolo, în cuvânt, și-a găsit împlinirea. Acolo, pe-o petală de gând, A descoperit nemurirea.