Irina Cristina Țenu Mușcă cu poftă din verdele verii
Pasul fără stare al eternului vals,
Scris și rescris de vântul ce-adie,
Mângâind amintiri ce curg și se duc.
Zâmbete de lut, suflete fântână,
Calcă timpul mut, iarba de demult,
Sărutând cu foc ochii în rugăciune,
Ce privesc spre cer, căutând iubirea.
Peste tot tăcere, gânduri în mișcare,
Inimi ce cutreieră vise neștiute,
Să găsească calea către casa lor,
Către clipa dată cu parfum de bujor.
