• Poezii

    Parfum de bujor

    Mușcă cu poftă din verdele veriiPasul fără stare al eternului vals,Scris și rescris de vântul ce-adie,Mângâind amintiri ce curg și se duc. Zâmbete de lut, suflete fântână,Calcă timpul mut, iarba de demult,Sărutând cu foc ochii în rugăciune,Ce privesc spre cer, căutând iubirea. Peste tot tăcere, gânduri în mișcare,Inimi ce cutreieră vise neștiute,Să găsească calea către casa lor,Către clipa dată cu parfum de bujor.

  • Gânduri

    Amintiri

      Erai umbra unui copac renăscut ce-și întindea brațele să-mi cuprindă dorința, care era și ea o umbră a unui labirint întunecat de ploi. Am vrut să mă împrietenesc cu ea. Să-i vorbesc, dar mi-am amintit că umbrele nu vorbesc. Sau dacă vorbesc, noi nu le înțelegem. Limbajul lor nu are nicio logică. Dacă umbrele ar putea vorbi, oare ce mi-ar spune? Ar avea vorbele lor mai multă logică decât lipsa ta de timp? Probabil că da. Probabil totul are logică în afară de lipsa de timp. Chiar și timpul în viața care trece prin noi este logic. Chiar și furtul secundelor este logic. Dacă nu le-ar fura, viața nu s-ar…

  • Poezii

    Îmi este cuvântul…

    Îmi este cuvântul agățat De sufletul ce stă în bătaia amintirilor Și soarbe din pocalul clipelor Ce au fugit spre trecutul răsfățat De o iubire de pe tărâmul viselor. Așteaptă savurând din liniștea nopților, Privește cerul tot sperând La ziua-n care de suflet el se va desprinde Și se va așeza curgând Pe foaia albă de hârtie De pe biroul care știe Multe povești răsărind Din sufletul în agonie.

  • Poezii

    S-a scuturat…

    S-a scuturat copacul de speranță, S-a îmbrăcat în flori de gheață, Eu le-am cules cu aroganță, Din ele mi-am făcut o cunună măreață. S-a scuturat iubirea printre pașii rătăciți Pe drumul uitării dintr-un timp prescris, O caută inima cu ochii ațintiți Pe fereastra dorului mereu scris. S-a scuturat și gândul de amintiri trezite De viscolul de vise din paradisul pierdut, Și a luat calea lacrimilor stârnite De suspinul tăcut.

  • Poezii

    Nopţi albe

    Într-o zi Dintr-un anotimp al vieţii Cu parfum de lăcrămioare Speranţa gândului hai-hui, Dorul îmbrăcat în haina amintirilor Şi-un vis nebun Venit parcă dintr-un alt timp, S-au întâlnit la cârciuma sorţii Să bea câte-un pahar de iubire. Ai zice că e întâlnire aparent banală, De n-ai şti că aici Toţi trei i-au hărăzit inimii, Ani lungi de nopţi albe Alături dorul visător, Cel veşnic trubadur.  

  • Poezii

    De-aș putea

    De-aș putea M-aș transforma în Lună Și zi și noapte aș lumina Calea ce duce către tine, Fericire.   De-aș putea M-aș transforma în vis Și la tine în gând M-aș furișa noapte de noapte.   De-aș putea M-aș transforma în vânt Și-aș spulbera Durerea ce sufletului I-a răpit glasul atât de dulce, Cu care iubirea îşi cânta.     De-aș putea M-aș transforma în foc Și aș mistui Acele amintiri din acel timp călător, Ce tare dor.     De-aș putea M-aș transforma în eternitate Și-n dar m-aș oferi Lumii profane.   De-aș putea…. Dar nu se poate… Fiindcă sunt doar un muritor, Și nu Divinitate.