Irina Cristina Țenu Adio frunză bătută de vânt
Bun venit vis sângerând
Anotimp dezbrăcat de dorințe vii
Te aștept de mult să-mi oferi
Cheia bătrânului oraș
Care înghite necontenit
Îndrăgostiți începători
Experți ai singurătății
Ce se pierd prin labirintul trăirii divine
Când Dumnezeu le pune dragostea în inimă
Iar iubirea le devine și lună, și soare
Și pământ, și apă, și aer.
Adio surâs al stelelor târzii
Bun venit glas ce se pierde în noapte
Bun venit lacrimă ce regretă apusul
Codrilor complici ai iubirilor mari.
Adio gând străin ce-mi cutreiera visul
Adio, ne vom revedea dincolo
De ceața ce-mi împiedică pasul
Să atingă calea spre iubirea eternă
A sufletelor care niciodată nu mor.
[…] Printre cărări pustii, printre iubiri vii, Sunt liniște ascunsă, sunt doar o filă Întoarsă, dintr-o carte cu litere aurii, Izbită în uitare, pe veci și fără milă. […]
[…] simplu ar fi de cântul din suflet Nu și-ar face cuib în inima arsă De-o lacrimă răstignită pe un urlet De iubire, din privire, […]