Sufletul meu de crin sălbatic
Cu tine aș alerga prin păduri de ploi,
Buzele dulci ți le-aș săruta haotic
Pe cărarea iubirii dintre noi.
Parfumul tău etern
Simțirea îmi inundă tern,
Iar vraja sa îmi închide pacea
În colivia sentimentelor vii.
Deșartică îmi e trăirea
Ce-noată prin valurile nopții albe,
Stelele strălucesc și îi privesc unirea
Cu amintirea visurilor dalbe.
Șoapta ta e o melodie surdă,
Iubirea e-o taină sfântă
Ascunsă în timpul ce zburdă
Prin viața care în gând despre tine îmi cântă.
De printre frunzele uscate
Adun vorbe aruncate,
Înșir verbe justificate
De ochii ce plâng printre pleoape.
Pasul tremurat
Din trup de timp rupt se-nfruptă.
Copacii urlă a pustiu,
Luna îmi mângâie sufletul viu.
Mușc din remușcare,
Durerea stare n-are,
Trupul mi-l cuprinde într-o îmbrățișare.
Îmi sugrumă clipa care prin el trece,
Iubite…căutându-te prin mine.
Noaptea dansează zburând.
Ești vedenie sau te văd umblând
Prin păduri de ploi alergând,
Stropi de speranță adunând?