Irina Cristina Țenu Dacă uit, șoptește-mi
Să caut visurile ascunse în lacrima
Ce lăcaș și-a făcut în poemul fără de ecou
Scris cu litere fără glas.
Dacă uit, șoptește-mi
Să deschid fereastra în care bate neîncetat
Un alb porumbel cu o misivă în firavu-i plisc,
Așteptându-mi simțirea să se trezească din amorțire.
Dacă uit, șoptește-mi
Să-mi caut rimele ce s-au ascuns
Prin sufletul din anotimpul sorții,
Plecat să-ți caute iubirea.
Dacă uit, șoptește-mi
Să vin în visul tău de primăvară,
Să îți ofer o amintire demult uitată
În trecutul care este acum, doar o răsuflare.
