-
Și-a uitat iubirea
Și-a uitat iubirea clipele cu noi, A șters amintirea viselor în doi, Flăcără-i acum într-o altă toamnă, Pată arămie pe frunza lipsită de vină. Aș vrea să o strig, să-i aud iar glasul, Nu m-aude însă, e-ntr-o altă inimă, Trăiește-n tăcere alintându-și visul, Neștindu-mi dorul prefăcut în rimă. A trecut și timpul, a plecat departe, Vântul abia suflă, risipind durerea, Ceasul bate gongul, clipa mă desparte De fiorul dulce ce-l simte doar marea. Și-a uitat iubirea clipele cu noi, A șters amintirea ochilor căprui, E o urmă doar, a unor pași goi Rătăcind prin versuri albăstrui.
-
Altundeva
Altundeva un chip își dezvăluie frământările În oglinda ce-și ascunde trăirile. Altundeva ramuri de vise Trosnesc în focul pasiunii nestinse. Altundeva o secundă căzută în uitare Se oprește-n inimă, iubind fără ezitare. Altundeva într-o euforie de clipe Gândul se roagă la iubirea ce-l corupe. Altundeva prin văzduhul ce-și scutură trupul , Timpul, măiastra pasăre a vieții, survolează cerul În căutarea păcii divine. Altundeva e o liniște ce-nvăluie misterul albastru, Stelele se prind în horă în jurul mândrului astru. Aici, în suflet, ești doar TU, Amintirea unei șoapte ce așteaptă Într-o călimară să scrie iară Povestea de catifea de odinioară. Altă zi, alt joc, altă provocare la Cuvintele de luni… alte…
-
Dacă uit…
Dacă uit, șoptește-mi Să caut visurile ascunse în lacrima Ce lăcaș și-a făcut în poemul fără de ecou Scris cu litere fără glas. Dacă uit, șoptește-mi Să deschid fereastra în care bate neîncetat Un alb porumbel cu o misivă în firavu-i plisc, Așteptându-mi simțirea să se trezească din amorțire. Dacă uit, șoptește-mi Să-mi caut rimele ce s-au ascuns Prin sufletul din anotimpul sorții, Plecat să-ți caute iubirea. Dacă uit, șoptește-mi Să vin în visul tău de primăvară, Să îți ofer o amintire demult uitată În trecutul care este acum, doar o răsuflare.
-
Zborul iubirii
Mi s-a trezit iubirea Și zborul și-a luat. Nu am să plâng Fiindcă a plecat Pe tine să te caute în neant. M-ai dat uitării Dar n-am niciun regret Fiindcă într-un anotimp Pe drumul vieții Noi doi ne-am cunoscut. Probabil, Dacă iubirea mea Te-ar fi găsit la timp, Noi doi am fi făcut același pas Pe calea inimilor Ce bat la unison. Ce păcat! Iubirea s-a înălțat Și dă din aripi Printre norii înlăcrimați. Nu a întânit-o pe a ta, Ea se pare… Că surâde… Privind spre Soare.
