Irina Cristina Țenu E toamnă,
E vreme târzie,
E timp în răstimp,
E dor ce aleargă în pustiu,
E-un suflet ce-și caută drumul
Printre oameni ce trec,
Printre amintiri, printre șoapte,
Printre frunze ce cad melancolice
Pe pâmântul cel rece,
Atins de gândul
Ce zboară
Spre nori ce revarsă
Lacrimi ce se transfomă
În cristale de gheață.
E toamnă,
E un nou început
Al vieții cu tine
În liniștea
Pașilor pierduți
Printre rândurile
Așezate pe foaia
Îngălbenită
Nu de trecerea vremii,
Ci condeiul ce așează
Pe ea sentimente
În culoarea vieții.
