• Trece Timpul
    Poezii

    Trece timpul

    Trece timpul rapid, ignorând secundele ce vor să trăiască,Ne forțăm să-l oprim, creionând destinul pe-o foaie stingheră,Dăm din aripi timid, ca niște fluturi veșnic prizonieri,Așteptând ziua în care vom trăi pe deplin. Desenăm zilnic vise, pe o inimă caldă dar mută,Din priviri căutăm binele într-o lume absurdă,Ocolim adevărul, ne e frică de el, ne e teamă de tot,Ne ascundem în noi, ne ferim și de ploi. Ziua trece sperând să o mângâie viața,Viața trece dorind s-o salveze soarta,Timpul trece uitând de tot și de toate,Devenit amnezic, lasă moartea să-i râdă în față. Se duc toate într-o lume neștiută de nimeni,E ciudat cum vorbim despre ea cu nepăsare,Respirăm iubind viața, iubind…

  • Timp
    Poezii

    Timp fără timp

    Urlă moartea, plânge viața,Se clatină timpul, fuge clipa,Omul n-apucă să-și scrie prefața,Nici pacea să-și fumeze calm pipa. În privirea primăverii nu e viață!Sunt doar vise strivite, suflete ucise,Dorințe amuțite de inimi de gheață,Trăiri nimicite de arme precise. E doliu în lume, iubirea a murit pe front,Doborâtă de bombele unei ambiții absurdeCe consideră libertatea drept un afront.Ce păcat! Copiii fug de foc în loc să zburde. E timp fără timp, sunt clipe fără clipe,E-o luptă continuă a vieții cu moartea,Speranța rănită abia mai poate să țipe,Dar rezistă. Ea știe. Va răzbi. Va putea.

  • Poate
    Gânduri

    Poate

    Mă mângâie viața, îi simt răsuflarea caldă pe pleoapele închise. E atât de plăcut să îi trăiesc clipele care se îngrămădesc să-mi dea binețe. Le las să-mi țipe în ceafă, să devină scut în fața neființei. Deschid ochii. Privesc cerul albastru și mă minunez. Peste tot doar viață. Simt clipele sale peste tot. Aș vrea să le văd, să le așez în șir indian, ca la școală. Nu pot. Aleargă prin mine, prin ceilalți până obosesc și se duc, dispar deodată. Le strigi, le cauți, în zadar te frămânți. Minutul lor s-a dus. Minutul tău s-a scurs. Nu le trăiești când trebuie, nu le mai trăiești niciodată. Se naște un…

  • Plouă
    Gânduri

    Plouă

    Plouă. Lăcrimează cerul, mângâie pământul însetat de ea. E atâta liniște în zgomotul stropilor încât pot să ascult glasul ploii, de fapt, năduful vieții de dincolo de ea. Tună. Norii se luptă în ring pentru un loc în fața soarelui. I-au răpit zâmbetul. Sunt extrem de mândri că au cucerit zarea și-au pictat-o în gri cenușiu. Pământul face baie de aburi, deschizându-și larg brațele în fața ploii. Eu îmi deschid sufletul în fața foii, la adăpostul gândurilor ce dau năvală. Nu comentez, le ascult. Cum aș putea oare să mă împotrivesc? Sunt ale vieții pe care o inspir și o expir. Trebuie să mă bucur, alții nu mai au cum…au…

  • Gânduri,  Poezii

    Fantoma îndrăgostită

    Timpul a prins în lanțurile zborului prelung, iubirea. În privirea-i întunecată se simte disperarea. Ar vrea să strige că o doare, Că vrea să trăiască cu ardoare, Că nu îi trebuie avere, Poate doar o bucată de pâine cu miere Și un pahar de apă vie, Puterea să îi revie, Să rupă lanțurile ce îi răpesc libertatea de a simți fiorul Vieții cum îi alintă trupul firav, Lipsit de vlagă. Ce ironie, iubirea în agonie Privește și vede alergând Pe câmpul mustind de lacrimi arzând, O fantomă îndrăgostită, plângând. Inima i se strânge deodată, Se recunoaște în trupul de fum Ce cutreieră lumea, dorind ca cineva, De undeva, să o…

  • Poezii

    Dincolo de timp

      Primăvară, Copaci în floare. Dincolo de timp,  Tăcere. Gândul rătăcit printr-un abis De simțiri, privește, nostalgic, La foaia palidă, de pe masa goală. Ar vrea s-o atingă, dar se teme. Are oare foaia nevoie de o atingere De gând rătăcit? Poate nu. Dar, atunci, de ce are nevoie o foaie albă Părăsită pe -o masă, într-un colț, dintr-o cameră Scăldată-n tăcere, uitată în întuneric? Poate de o rază de lumină caldă, Poate de un condei plin de idei Pregătite să se prefacă în cuvinte. Poate nu are nevoie decât de ce are, De tăcerea ce-și trăiește clipa, Inspirând, expirând aerul ce intră Liber pe fereastra deschisă. Ce ironie… Viața…

  • Gânduri

    Amintiri

      Erai umbra unui copac renăscut ce-și întindea brațele să-mi cuprindă dorința, care era și ea o umbră a unui labirint întunecat de ploi. Am vrut să mă împrietenesc cu ea. Să-i vorbesc, dar mi-am amintit că umbrele nu vorbesc. Sau dacă vorbesc, noi nu le înțelegem. Limbajul lor nu are nicio logică. Dacă umbrele ar putea vorbi, oare ce mi-ar spune? Ar avea vorbele lor mai multă logică decât lipsa ta de timp? Probabil că da. Probabil totul are logică în afară de lipsa de timp. Chiar și timpul în viața care trece prin noi este logic. Chiar și furtul secundelor este logic. Dacă nu le-ar fura, viața nu s-ar…

  • Recomandări

    5 investiții de calitate pentru copilul tău

    Probabil că, dintre cele mai de preț investiții pe care le poate face un om, aceea de a-i dedica resurse materiale nelimitate, și nu numai, dezvoltarea copilului său este cea mai importantă. Te asiguri, în acest fel, că îi oferi tot ce e mai bun și stii că, mai târziu, el îți va fi recunoscător. Iată, așadar, 5 lucruri în care merită să investești pentru copilul tău:   1. Educație Educația copilului tău este primul pas către formarea unui om de calitate, iar tu îți dorești ca acesta să ia ce e mai bun din anii lui de școală. Din păcate, pregătirea formală de care are parte în școală se…

  • Gânduri

    Spovedanie

    Cântă cocorii. De undeva, din depărtare, se aude glasul lor strident. E un tril trist. Îl ascult îmbrăcată în clipe, savurând o ceașcă de ceai de secunde efemere. E fierbinte și dulce. Are un parfum atât de îmbietor! Mă surprinde. Îl beau încet, strop cu strop, nu vreau să se termine. Cu fiecare picătură ce-mi mângâie sufletul, pendulul sună a pustiu. Trec prin timp privind în urmă, inima îmi joacă feste. Bate, dar nu-i înțeleg bătaia scadată. În urmă e doar un deșert de cuvinte ce-mi arde pasul care-l calcă cu încăpățânare. Inima spune, gândul n-ascultă, totu-i un haos de simțiri. Vântul se zbate. Dorul aleargă să mă cuprindă. Eu…

  • Gânduri

    Gândiri aprinse de eternități râvnite

    Păduri flămânde de eternități dorite în visul de-o noapte i se arată o clipă. E lună plină. Sunt lacrimi de argint care se scurg dintr-un suflet rănit ce-și scoase rana cu fir de secunde adunate dintr-o mare de gândiri fără șoapte. O floare fără vină dintr-un amurg plin de suspine, își scutură petalele naive, de ploaia rece a norilor furioși, ce seamănă în inimă furtună. E-o lume mare. E miros de trădare pe cărările cu  frunze mângâiate de pleoape din care încet picură rouă nouă. Timpul se scurge. Ploaia tot curge. Muzica se aude. Furtuna tot cântă un cântec ce înfioară pământul pe care calcă gândul speriat de ea. Se…