Scrum de ţigară

Privesc cerul.

E albastru şi senin.

Număr anii.

Se tot duc.

Unde?

Doar ei ştiu.

Ce mister!

O vioară se-aude.

Ce plăcere s-o ascult

Fredonând din al meu piept

Zi de zi

Un cântec cu parfum de viaţă!

Închid ochii.

Îmi aud paşii alergând

După anii ce se duc grăbiţi.

Mă uit în urma lor

Şi observ o ţigară pe-o etajeră,

Ce se preface-n scrum,

Puţin câte puţin…

S-o sting dacă pot,

Sufletul meu îmi spune.

E doar o ţigară,

De ce o vrea să lupt pentru ea?

Ştie el ceva…

Of, ce n-aş face eu!

Vântul l-aş stârni,

Pân’ la nori aş merge,

Ploaia aş porni-o

Dacă aş putea.

Dar totu-i în zadar.

Ţigara tot arde,

Scrumul din ea tot mai mult răpeşte

Şi-mi cuprinde anii ce duc

Către cer, se pare.