• Poezii

    Există

    Există în lume iubire Există în lume speranță Chiar cerul dă lumii de știre Când plouă, când ninge Și viața capătă o altă nuanță. Există în oameni de toate Există început numit viață Există sfârșit numit moarte Trăirea e un fir subțire de ață. Pașii timizi, plini de-atâtea nevoi Sunt mereu cu clipele-n război Sunt mereu cu ochii pe ceas Nu vor de la viață să-și ia bun rămas. Tristețea e a noastră stăpână Cu durerea se ține de mână Și ochii privesc către cer Caută acel punct de reper. Există în lume iubire Există în lume speranță Chiar cerul dă lumii de știre Când plouă, când ninge Și viața…

  • Poezii

    Nu sunt

    Nu sunt cer senin, Sunt furtună. Sunt ploaie ce cade Pe un timp ce tot scade. Mireasma de iarnă În treacăt atinge Picături de suflet Ce se desprind din Trupu-mi ce temelie le este. Aleargă-n zigzag, fără țintă Îmi evită privirea, nu vor să mintă Afară e ger, dar ele ard Pe rugul dorinței Pitit în spatele iernii Ce nu se lasă înșelată De focul aparent indiferent. Nu sunt o carte deschisă, Sunt doar gând în vers, Sunt picătură ruptă din suflet Ce-și face plimbarea prin univers, În pas domol, așezând pe șevalet Cascade de cuvinte dintr-un timp neșters Ce-și doarme somnul de veci pe al inimii Sfânt bilet.

  • Poezii

    Scrum de ţigară

    Privesc cerul. E albastru şi senin. Număr anii. Se tot duc. Unde? Doar ei ştiu. Ce mister! O vioară se-aude. Ce plăcere s-o ascult Fredonând din al meu piept Zi de zi Un cântec cu parfum de viaţă! Închid ochii. Îmi aud paşii alergând După anii ce se duc grăbiţi. Mă uit în urma lor Şi observ o ţigară pe-o etajeră, Ce se preface-n scrum, Puţin câte puţin… S-o sting dacă pot, Sufletul meu îmi spune. E doar o ţigară, De ce o vrea să lupt pentru ea? Ştie el ceva… Of, ce n-aş face eu! Vântul l-aş stârni, Pân’ la nori aş merge, Ploaia aş porni-o Dacă aş putea.…

  • Poezii

    Dansul nuanţelor

    S-au prins nuanţele vieţii Într-un dans nebun Şi m-au trezit din visul meu sublim În care dansam cu fericirea. Fără să vreau am devenit un spectator Căruia i s-a hărăzit s-asiste La spectacolul magic al nuanţelor. Rând pe rând Pe scena vieţii au urcat Frumoasele nuanţe Şi într-un dans s-au prins. Nuanţa celestă a început a dansa cu cea terestră. S-au învârtit în cerc voioase Mereu privindu-mă în ochi, Încercând parcă prin dansul lor să-mi spună Că cerul şi pământul s-au unit, Pentru ca Eu, Omul, De viaţă să mă bucur. Vrăjită de-al lor dans Nu am observat că lor de-ndată li s-a alăturat Nuanţa naturii ce de mână a…