Irina Cristina Țenu Ştii viaţă,
Nu mai vreau s-acuz timpul
Că a trecut şi mi-a luat
Clipe multe netrăite
Îndeajuns.
Nu mai vreau
Să răsfoiesc cartea
Ce se numeşte Trecut
Şi stârneşte în al meu suflet
Un gol abisal.
Nu mai vreau
Să-ţi cer
Să frângi ale timpului aripi
Şi să-l opreşti în loc.
Nu mai vreau
Să îmi las dorul
Să îmi transforme inima
În loc de promenadă al suferinţei.
În schimb aş vrea
La o cafea de vorbă noi să stăm,
Sub clar de lună
La masa versului venit din inimă,
Să-mi spui oful ce ştiu că te apasă,
Să-ţi spun despre al meu vis ce nu mă lasă
Şi că-mi doresc să te trăiesc cu sufletul-mpăcat,
Sorbind din cafeaua timpului
Şi ascultând al tău glas divin
Ce îmi vorbeşte despre al meu destin.
Ce zici?
Îmi oferi la noapte o cafea?
