Irina Cristina Țenu Suntem oameni,
Suntem suflete,
Suntem inimi ce bat și plâng
Fredonând veșnicul cântec de dor
Adesea neauzit sau neînțeles.
Suntem noian de vise
Aparent nepermise,
Suntem repere
Printre mistere.
Suntem un ceainic clopotind de gânduri
Ce se revarsă
Și se transformă în umbre
Pe scena vieții
Plină de neprevăzut.
Suntem măști
Ce se tot schimbă
Jucând un rol sau altul.
Pe cer însă vom fi adevărate stele
Ce vor străluci
Pentru a lumina
Calea celor ce încă
Pășesc printre repere,
Pentru a desluși
Ale pământului mistere.
