Portret

Suntem oameni,

Suntem suflete,

Suntem inimi ce bat și plâng

Fredonând veșnicul cântec de dor

Adesea neauzit sau neînțeles.

Suntem noian de vise

Aparent nepermise,

Suntem repere

Printre mistere.

Suntem un ceainic clopotind de gânduri

Ce se revarsă

Și se transformă în umbre

Pe scena vieții

Plină de neprevăzut.

Suntem măști

Ce se tot schimbă

Jucând un rol sau altul.

Pe cer însă vom fi adevărate stele

Ce vor străluci

Pentru a lumina

Calea celor ce încă

Pășesc printre repere,

Pentru a desluși

Ale pământului mistere.