Răsuflarea multicoloră a vieții se plimbă pe întinsul zării
În dimineața ce își scaldă ochii în zumzetul trăirilor pustii,
Noi pași indiferenți ating caldarâmul rece, zvâcnirea-i caldă nu o simt,
De-o altă zi stau ancorate clipe ce nu se văd și trec grăbite,
Bătând la poarta sufletelor ce nu se deschide.
Trec inimile care încotro, prin lumea maiestuoasă de (ne)cuvinte,
Cerul le ascultă în tăcere oful nerostit,
E-o altă zi, o altă dimineață a timpului fără chip
În dans cu viața și clipa netrăită destul.
E-o liniște în culori cu doruri ce dor,
Împrăștiate pe drum, călcate subit de o altă zi.

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă mai multe la Irina Cristina

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura