Irina Cristina Țenu Se curăță singurătatea de păcate
Intrând în altarul șoaptelor moarte,
Rugăciune îi este iubirea fără glas
Cuprinsă de timpul rămas fără ceas.
În paradisul inimii ce îi este mereu casă,
Singurătatea își trăiește timid clipele
Scriindu-și, fremătând, testamentul,
Lăsându-și iubirea timpului rebel.
Bătăile inimii i se aud sacadat,
Pașii săi calcă sufletul împăcat,
Se curăță singurătatea de păcate
Intrând în altarul șoaptelor moarte.
