Dragă Diana,
Am decis să-ți scriu această scrisoare publică, deoarece vreau să răspund provocării pe care mi-ai lansat-o. Îți mulțumesc pe această cale pentru ea. Nu am reușit până acum să aștern pe hârtie ceea ce am învățat din blogging. Cred că nu sosise timpul. Acum simt că a sosit, mai ales că anul acesta, pe 2 ianuarie, primul meu blog, De-ale vieții cu Irina, a împlinit 8 ani. Nici nu știu când au trecut 8 ani. Nici nu-mi vine să cred că acum 8 ani am prins curaj și mi-am lăsat sufletul să vorbească. Mă bucur că l-am ascultat și i-am transformat gândurile în cuvinte.
Iată ce am învățat despre mine din blogging
Povestea mea cu blogging-ul a început într-o zi de 2 ianuarie 2013. În acea zi mi-am amintit câteva dintre cuvintele pe care mi le-a spus, la un moment dat, domnul academian Teodor Dima: Irina, continuă să scrii! Atunci mi-am dat seama că asta trebuie să fac. Și așa a început marea aventură pe parcursul căreia am învățat atât de multe lucruri.
-
Pot face ceea ce nu am crezut niciodată că pot face
Întotdeauna mi-a plăcut să citesc, să descopăr povești, să mă pun în pielea fiecărui personaj ascuns printre rânduri. Dar nu am crezut niciodată că am să ajung să scriu. Să-mi pun sufletul pe tavă, să devină oglindă. Dar s-a întâmplat și tare mă bucură acest fapt. Făcând ceea ce nu am crezut că pot face, am învățat să mă cunosc mai bine pe mine însămi. Să-mi înving temerile. Să distrug barierele pe care eu însămi le-am ridicat spunându-mi: Eu nu am să pot face niciodată asta! Eu nu am să pot scrie niciodată proză sau poezie!
Am greșit. Pot. Și cu fiecare cuvânt pe care îl aștern pe hârtie, descopăr mai multe despre mine și despre ceea ce sunt în stare să fac. Așa am ajuns la concluzia că blogging-ul mi-a demonstrat că trebuie să învăț din greșeli. Că trebuie să prind curaj să spun povestea mea…povestea pictorului de cuvinte.
2. Pot să alerg prin destin și să aștept răbdătoare să văd ce-mi oferă
Alergând prin destin am așteptat răbdătoare să văd ce poate să-mi ofere blogging-ul. Și mi-a oferit nenumărate lucruri minunate. Șansa de a cunoaște oameni noi și de a învăța de la aceștia să devin o persoană mai puternică, cu mai multă încredere în ea. Șansa de a scrie mai bine cu fiecare zi care trece. De asemenea, m-a învățat să vreau mai mult. Scrisul este minunat. Dar te provoacă continuu. Cu fiecare literă pe care o scrii, te face să vrei mai mult, tot mai mult. Atunci când scrii tinzi mereu spre perfecțiune. Sufletul nu se mulțumește cu puțin. Dacă tot devine oglindă, trebuie să fie una perfectă.
3. Pot merge pe drumul pe care soarta mi-l indică
Dacă îmi spunea cineva acum câțiva ani că îmi voi crea blog și că acesta va fi singura calea de urmat în viață, aș fi râs copios. Dar uite că așa e. Blogging m-a ajutat să am parte de colaborări și să câștig bani. Datorită blogging-ului am ajuns să am propria firmă și să transform redactarea de articole în job full time. Blogging-ul m-a învățat să lucrez de acasă. De fapt, m-a învățat să lucrez de oriunde am acces la internet.
Nu aș mai putea face altceva acum. Nu cred că există alt drum pentru mine. Mă văd trăind doar pictând cuvinte. Cred că mi se potrivește de minune acest lucru.
4. Pot să rup TĂCEREA, pot să spun lucrurilor pe NUME
Da, nu mai tac, am rupt tăcerea. Când am ceva de spus, spun. Îmi las sufletul să vorbească. Nu țin cont de ceea ce ar putea zice lumea. Ea zice multe. E dreptul ei. Fiecare cu dreptul său. Regret însă că nu scriu pe blogurile mele pe cât de mult mi-aș dori. Timpul nu prea îmi permite. Aș vrea, dragă Diana, să-ți urmez exemplul, să-mi fac checklist-uri. Sper să reușesc într-o zi. Simt că sufletul meu are multe lucruri de spus. Și mă simt vinovată că nu-l ajut să le spună.
Aș mai avea destule de spus despre blogging…
Acestea sunt însă cele mai importante lucruri pe care le-am învățat despre mine datorită blogging-ului. Sunt lucruri care m-au ajutat să mă redescopăr. Să înțeleg care îmi este menirea. Să înțeleg încotro mă îndrept. Și, cum sunt la fel de curioasă ca tine, dragă Diana, lei voi provoca și eu pe următoarele bloggerițe să scrie un articol pe tema „Ce am învățat despre mine din blogging”: Eva, Rodica Mihaela, Oana.
Te îmbrățișez cu drag,
Irina
Dragă Irina,
Nu am cuvinte să îți mulțumesc! Nu doar pentru acest mod frumos și cald în care mi-ai răspuns. Ci și pentru că ești un om minunat, cald, cu drag de cuvinte.
Te citesc mereu cu drag și mereu sunt uimită de sensibilitatea ta.
Ține-o tot așa!
Cu drag,
Diana
Mă bucur că mă citești. Și eu te citesc cu drag. Ai un mod aparte în a-ți transforma gândurile în cuvinte. Mult succes în tot ceea ce faci!
Îți mulțumesc din suflet pentru provocare, Irina! Mă bucur că ai descoperit că bloggingul poate fi un stil de viață și poate să îți asigure existența.
Cu mare drag, Eva! Da, este. Nu aș mai putea face altceva. Aștept să-l citesc pe al tău.