Singurătate

Sunt lumină ce-ți scaldă așteptarea
În valuri răscolitoare de secunde moarte.
Sugrum un întuneric ce mi-a devenit sclav,
Îl prefac în raze de viață, impuls să îți trimit
Pe calea rătăcită în timp primăvăratec 
Ce drum spre mine caută.
Sunt o clipă de imaginație, pictez
În mine, pe șevaletul simțirii, chipul tău
În nuanțe curcubeice de amintire,
Dau formă unui drum prin inima ce și-a făcut
Din trupu-mi o fortăreață de gheață.
Doar tu o poți topi, cu un pas de vei alinta
Sigurătatea mea de safir.


Cuvintele de Luni iar au trecut, eu iar am întârziat cu jocul lor. Dar cum niciodată nu e prea târziu, le las aici într-o zi de marți.

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă mai multe la Irina Cristina

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura