Sunt lumină ce-ți scaldă așteptarea În valuri răscolitoare de secunde moarte. Sugrum un întuneric ce mi-a devenit sclav, Îl prefac în raze de viață, impuls să îți trimit Pe calea rătăcită în timp primăvăratec  Ce drum spre mine caută. Sunt o clipă de imaginație, pictez În mine, pe șevaletul simțirii, chipul tău În nuanțe curcubeice de amintire, Dau formă unui drum prin inima ce și-a făcut Din trupu-mi o fortăreață de gheață. Doar tu o poți topi, cu un pas de vei alinta Sigurătatea mea de safir. Cuvintele de Luni iar au trecut, eu iar am întârziat cu jocul lor. Dar cum niciodată nu e prea târziu, le las aici…