Irina Cristina Țenu Azi îmi vorbește inima de doi,
Doi nebunatici enigmatici
Un el cu-un glas vioi,
O ea cu ochi romantici
Pășesc prin foc, se ard de dor.
Azi îmi vorbește inima de doi,
Doi ochi căprui ce par ai nimănui,
Sufletu-i știe însă pe amândoi,
Sunt fericirea nopților albăstrui.
Azi îmi vorbește inima de doi,
Doi pași făcuți prin ploi cu noi,
Șuvoi de flăcări lasă în urma lor,
Se scrie gândul prin focuri,
E vremea poemelor.
