Irina Cristina Țenu De câte ori în visul meu ai apărut,
Mi-ai dăruit comori neprețuite,
Și pe furiș, un prea dulce sărut,
Trezindu-mi din apatie simțiri demult tăinuite.
De câte ori n-am vrut un fluture să fii…
Să vii, să îmi atingi gingaș, umărul gol,
Să te privesc duios în ochii
Sclipitori, dar enigmatici, asemenea unui oracol.
De cate ori n-am stat în vis noi doi…
Și ne-am iubit ca doi frumoși nebuni.
De câte ori n-am sorbit amândoi
Din licoarea divină ce face minuni.
De câte ori iubirea mi-a fost rugă,
În vis orice clipă ne-a legat,
Și orice pas l-am făcut în fugă,
Pe aleea dragostei ce ne-a devenit regat.
[…] ochii și-i îndreaptă spre mine, Adieri de vânt cad în uitare Când din ei curg lacrimi ce îmi sunt străine. Mă cutremur. În brațe strâng visul […]