De câte ori în visul meu ai apărut, Mi-ai dăruit comori neprețuite, Și pe furiș, un prea dulce sărut, Trezindu-mi din apatie simțiri demult tăinuite. De câte ori n-am vrut un fluture să fii… Să vii, să îmi atingi gingaș, umărul gol, Să te privesc duios în ochii Sclipitori, dar enigmatici, asemenea unui oracol. De cate ori n-am stat în vis noi doi… Și ne-am iubit ca doi frumoși nebuni. De câte ori n-am sorbit amândoi Din licoarea divină ce face minuni. De câte ori iubirea mi-a fost rugă, În vis orice clipă ne-a legat, Și orice pas l-am făcut în fugă, Pe aleea dragostei ce ne-a devenit regat.