Lasă-mă…

Lăsă-mă, iubită viață

S-ascult sunetul ploii,

S-aud chemarea ei

În miez de noapte,

Să ne-ntâlnim

Sub clar de lună,

Să îi permit

Pe trupul meu

Să cadă în șiroaie,

În suflet să-mi pătrundă

Și să spele amprentele

Acelor clipe în care

El, Destinul, cu mine s-a jucat.

 

Lăsă-mă, iubită viață

Să-ncep un dans cu ploaia,

Să simt cum într-ale sale mreje mă cuprinde

Și-mi promite

Că sufletul-mi pustiu

Într-un izvor de liniște și pace

Ea îl va transforma.

 

Lăsă-mă, iubită viață

Să merg prin ploaia rece,

Să mă trezesc brusc din visare

Și să-nțeleg că ale noastre drumuri

Oricând pot fi despărțite,

Ceea ce-nseamnă

Că nu contează

Decât că eu și tu

Suntem acum, aici,

Mână de mână

Pe drumul sorții

Presărat cu lacrimile de fericire

Ale cerului.

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *