Irina Cristina Țenu
Vine o zi în care
Sufletul la Cer
Tatăl ni-l cheamă
Şi astfel subit
Adio din priviri noi ne luăm
Şi-n grabă coborâm
De pe-a vieţii scenă
Pentru –a urca pe scena veşniciei…
Plecăm pe-un drum făr’ de întoarcere
Presărat cu petale de lacrimi
Urcăm pe-o scenă eternă
Aripi de îngeri ne punem
Şi-ncepem a zbura
Spre Pământ a privi
Pe cei ce plâng şi suferă-n tăcere
Căci nu-nţeleg de ce…
Vine o zi…
O zi fatidică în care
Tatăl Ceresc
Ce lor viaţă le-a dat
Prin jerta lui
Azi el decide să-i despartă
De cei pe care
Atât de mult ei i-au iubit…
Dar toate se întâmplă cu un rost…
Un rost ce spune că…
Vine o zi….
