Gânduri printre rânduri
Iubire, ce spui? Facem troc? Ia-mi visul, dă-mi clipa cu tine Să pot să mă mai pierd o dată În adâncul ochilor tăi de chihlimbar. Dă-mi șoapta ta dulce, ia-mi gândul, Să-mi mângâie înc-o secundă auzul, Să pot rescrie povestea fără nume Pe foaia gingașă a sufletului mut. Dă-mi primăvara, ia-mi toamna, Să simt cum …
E toamnă, e gând răvășit… E vară în suflet, Frunzele, în copaci, ard de dor… Și cad pe pământ, și adorm. Iubirea pășește pe stradă, confuză, Nu-și știe nici drumul, nici rostul. Inspiră, expiră, parfum de toamnă, S-așază pe bancă, lâng-o țigancă. În palma-i deschisă, viitoru-i incert, Eu stau și mă uit, și râd fără …
Glasul răgușit al cărării uitate Își strigă neîncetat pașii pierduți în valurile mute. Atât i-a rămas din clipa de ieri, O fărâmă de gând răstignit pe al dorului vârf. Pe trupul firav al apelor tulburi își scrie spovedania Cu penița făurită din cuvinte nespuse. Spune-mi, tu, iubire ascunsă în adânc, Îi înțelegi murmurul de pe buzele-i …
Ce bine că-mi ești iubire fără nume, Sentiment (ne)definit pe șevaletul unui vis, Nuanță de-albastru pe-o inimă pictată în roșu, Ce-mi surâde dintr-un colț de corp, tremurând. Ești o întâmplare a destinului meu, O rază pe cer în brațele norilor grei, Minunată de altfel, minunată oricând, De e zi, de e noapte stăpânită de lună. …
Iubire?! Mă primești? Ai timp de umilul tău slujitor? Aș vrea să mă spovedesc… Să-ți vorbesc despre timp, Despre clipa ce nu o mai simt, Ce nu se mai lasă trăită, De secunda ce nu se mai lasă iubită… Mi-e dor. Vreau să-ți vorbesc despre dor, Despre cel din casa părăsită a inimii, Ce nu …
Și totuși nu-mi spune cuvinte, Fii gând zămislit dintr-o secundă de iubire, Atinge-mi sufletul cu palmele-ți pline de trăire, Prefă-te în aer, să te respir visând la nemurire. Sunt om, sunt creat din cuvinte, Le aleg, le aștern, îmi spun dorul, Le iubesc, îmi sunt sfinte comori, Și totuși nu-mi spune cuvinte. Nu-i timpul pregătit …
Nu va mai fi nimic din ceea ce a fost odată, Tăcerea ne îmbrățișează acum sufletul mut, Și amintirea lui ieri plânge pe umărul lui azi Chipul de altădată ce-mi picta surâsul pe obraz. Nu va mai fi parfum de primăvară, Nici poate-o lacrimă caldă de vară, Va fi uitare înfășurată în visare, Va fi …
Pe strada umezită a inimii s-aud pași înfrunziți de taine, Adâncuri de vină dintr-o lume străină ating caldarâmul, Miroase a viață cuprinsă de o singurătate nedefinită, E un timp albastru îndrăgostit de o liniște albă. În privirea de cleștar a efemerității dansează o secundă, Cu un cuvânt bătrân, ce n-a stat vreodată la tribuna buzelor, …
Scriind deschid fereastra sufletului, Respir parfurmul iubirii de-altădată, Privesc în ochi umbrele trecutului Și zăresc lacrima clipei de niciodată. Scriind răsfir petale de gânduri în dansul vieții, Sunt eu. Sunt vis ce te recompune din clipe. Ascult sunetul ploii ce-acoperă plânsul tristeții, Mă îmbăt cu mireasma noastră, te simt aproape. Scriind devin elixirul clipelor moarte, …
Inefabil dor Curge călător Devenind izvor De lacrimă sfântă În privirea inalienabilei iubiri Dintr-un suflet imuabil Ce luptă-n zadar cu-un apus malefic Al pasiunii strânse într-un buchet De reminescențe ale unei mări de trăiri Secate de arșița clipei Care aparent a murit În brațele inimii tale, Himeră a inimii mele Ce trăiește într-o Asiduă frământare …