Irina Cristina Țenu Iubirea, acel gând ascuns în ne(cuvânt), acea trăirea sublimă, acel strop de lumină în care ne scăldăm uneori ființa toată, poate fi bună, frumoasă, dureroasă, chiar sufocantă uneori. Un lucru este însă cert, nu putem trăi fără ea. Pe de altă parte, iubirea, așa cum o înțelegem noi, cei care ne bucurăm de ceea aceasta ne oferă, nu este ceea ce credem noi că este.
Despre iubire…
Există multe moduri diferite de a iubi și toate sunt valabile, atâta timp cât se bazează pe respectul reciproc. Totuși, ceea ce nu toată lumea știe, este că dragostea nu este un sentiment eteric, ci mai degrabă are o bază științifică ce se concentrează pe reacțiile chimice care se produc în corpul nostru și care ne fac să ne simțim astfel.
Cu toții spunem sau tuturor ne place să credem că sentimentul acesta minunat numit iubire apare în inimă. Dar, se pare că ne înșelăm, că ceea ce credem nu este deloc adevărat. De fapt, această emoție este generată de creier.
Din punct de vedere științific, dragostea este un proces neurologic care are loc în creier datorită acțiunii comune a diferitelor secțiuni: hipotalamus, amigdala, nucleul accumbens, cortex cerebral și zona frontală tegmentală.
În plus, în acest proces sunt implicați și hormonii oxitocină și casopresină. Acești hormoni sunt eliberați de glanda pituitară și sunt strâns legați de senzația pe care o numim dragoste. Oxitocina, hormonul cunoscut ca hormonul iubirii este eliberat de glanda pituitară în momentele în care îmbrățișăm sau ni se oferă o îmbrățișare.
Pe lângă faptul că este eliberat în creier, ajunge și la ovare și testicule, iar oamenii de știință cred că este implicat în procesul de flirt dintre două persoane. Cercetările au mai arătat că o doză de oxitocină reduce semnificativ durerile de cap și, în cazul unora, contribuie la dispariția durerii timp de până la patru ore. Ce să zic, minunat! Mai bine un strop de iubire, decât un pumn de analgezice.
Când te îndrăgostești de cineva, este imposibil să nu îți simți stomacul tremurând. Această senzație se datorează adrenalinei, care îți inundă corpul în situațiile în care trebuie să reacționezi rapid la ceva.
Un studiu amplu de 75 de ani, realizat de un grup de cercetători de la Universitatea Harvard din Statele Unite, a arătat că dragostea este tot ceea ce contează cu adevărat în viață. Experiențele de lungă durată din timpul existenței participanților au relevat faptul că fericirea lor și împlinirea obiectivelor lor personale se învârte în jurul dragostei sau pur și simplu în căutarea iubirii.
Un alt studiu, numit „The Neuroimaging of Love” și publicat în Journal of Sexual Medicine, de data aceasta de cercetătorii de la Universitatea Syracuse din New York, arată că atunci când ne îndrăgostim ne sunt afectate zonele intelectuale ale creierului și se declanșează aceeași senzație de euforie pe care o trăiesc oamenii atunci când iau cocaină. Studiul a descoperit că mai multe substanțe chimice care induc euforia, cum ar fi vasopresia, adrenalina, oxitocina și dopamina sunt eliberate în 12 zone ale creierului care funcționează simultan. Autorii dezvăluie, de asemenea, că ne putem îndrăgosti de cineva într-o cincime de secundă.
Deci, dragostea este legată de creier sau de inimă? Voi ce părere aveți? Deși studiile demonstrează contrariul, eu nu pot ignora inima atunci când vine vorba despre iubire, indiferent de forma ei.
Iubirea este, pentru mine, acea adiere caldă de primăvară ce-mi alintă inima aflată în așteptarea neprevăzutului vieții. Este licoarea dulce din care mereu a gustat sufletul în căutarea împlinirii. Este amintirea de neuitat a clipelor trăite din plin cândva, undeva.
Este privirea verde a bunicii care mă aștepta în prag și mă răsfăța cu bucurie de fiecare dată când alături îi eram. Este glasul dulce al bunicului care mă striga în fiecare zi din fața școlii sau al părinților ce mi-au arătat calea către carte spre care am pășit timid, dar pe care am descoperit oameni și lucruri care m-au ajutat să fiu ceea ce astăzi sunt.
Iubirea, indiferent de forma sa, este specială și face parte mereu din mine, oriunde aș merge și orice aș face. Căci, nu-i așa? Fără iubire, nimic nu e. Pentru voi ce este iubirea? Cum o trăiți? Cum arată chipul ei?
PS: Diana, mulțumesc pentru provocare! Mi-a plăcut. Mi-ai dat șansa să aflu lucruri interesante.
