Irina Cristina Țenu Își scutură viața păcatele grele, adunate de-a valma în suflete triste,
Pământul le-acceptă, n-are încotro, destinul fățarnic dictează,
Inimi ruginii se zbat într-un strigăt asurzitor,
Neauziți de nimeni, pașii legați cu lacăte ruginite își târâie oful și speră-n zadar,
O lume de jar se-agață în fugă de aripile unui timp enervant de precis,
E iarăși toamnă înfrigurată de dor, e iarăși vremea unui amor trecător,
Sunt clipe ce silabisesc cuvinte mici ce poartă pe umeri dureri prea mari,
Obosite de întrebări răscolite, fără rost,
E doar un alt anotimp, un alt spectacol, cu actori vechi și noi, pe o scenă a tăcerii care-și joacă rolul magistral,
Sunt timpuri privite și înțelese din mai multe unghiuri.
Poezii
