Gânduri printre rânduri
Frânturi de cuvinte Se ascund printre necuvinte. În mine tăcerea se luptă cu sine. Ar bea și-o cafea, dar n-are cu cine. Tăcerea e tristă, mi-e milă de ea, Cuvinte din mine să rupă ar vrea! O viață ea are, și vrea să și-o dea, Să devină discurs, spus, pe parcurs. Și totuși, aș vrea, …
Omul este un adevărat artist care, prin tot ceea ce face, transformă viaţa într-o artă. Omul lucrează în permanență pentru viitorul său. El face astăzi ceea ce altul nu face, pentru ca mâine să poată trăi cum alţii nu pot. Nu contează ce face atâta timp cât nu îi afectează pe ceilalţi din jurul său. …
Se ofilește iubirea, iubite, știi? N-ai vrut licoare veșnică să-i fii. I-ai lăsat inima să cadă în abis Și sufletul să piardă și ultimul vis. Un strop de fericire ei i-ar trebui. De un sărut fierbinte, pe frunza verde-gălbui, Iubirea ar avea nevoie, la viață să revină, În inima ce răvnește una cu a ta …
Într-o viață nesfârșită aș vrea să mă-nfășor, dar simt că nu îmi vor ajunge clipele să-mi țes din ele un șal. Sunt scurte. Din ele îmi făuresc doar zile ce mor și devin ruine ale unor amintiri zidite în fereastra sufletului, din lemn de nemurire. Culeg ploi și răsădesc furtună, un gând neprevăzut aleargă prin …
Inima mi-i colivie în ea stă închis dorul mistuitor tac și aștept clipa care va să vie în jurul meu frunzele dansează uimitor. Chipul ți se oglindește prin a mea privire în el citesc o umbră de iubire mi-e chin cuvântul rămas fără glas în fața iubirii ce-n suflet a făcut popas. Inima mi-i sfânt …
Divinitatea prin suflet mi se plimbă, Ziua, cascadă de lumină îmi este, Privesc spre cer și-o rază albă Îmi scaldă trupul dându-mi de veste Că viața cu mine vrea să stea de vorbă. E-atât de bine să-ți auzi inima bătând, Semn că și azi viața te invită la cafea Pe terasa timpului din aripi dând, …
Gustam din roua vieții, Și-un hohot de fericire am auzit Prin amintirea cu parfum de tei, Ce spre tine m-a călăuzit. Copacii ochii și-i îndreaptă spre mine, Adieri de vânt cad în uitare Când din ei curg lacrimi ce îmi sunt străine. Mă cutremur. În brațe strâng visul efemer. Frunzele văd și triste pălesc, În …
Sub cerul costumat în alb și negru Se zbate-un val de-o piatră făr’ de viață Durerea urlă și se agață de stânca neclintită de amor. Absurdă e simțirea dorului amețitor de tandru, Care prin trup pătrunde și inima-mi străpunge în zbor. Umbra-mi s-a scufundat și-a devenit scafandru, Printr-un ocean de vise caută rămășițe ale iubirii …
Viața nu este întotdeauna așa cum ne dorim. Realitatea ei te supune la o mulțime de provocări. Te pândește la fiecare colț. Negativitatea îți îngreunează drumul și te face să ai îndoieli despre tine însăți. Negativismul distruge speranța și visurile tale, de aceea trebuie să fii sigură de drumul pe care dorești să îl urmezi …
Dragă Omule, De-atâtea anotimpuri efemere stau și te privesc, și forța ți-o admir nespus. Zi după zi cu mine te lupți, cazi, te ridici și îți continui drumul, de multe ori, anevoios. Îți lași lacrimile să ți se prelingă pe obraz, în timp ce sorbi un ceai fierbinte și prin gânduri ordine îți faci. Ești …