Confesiune
Poezii

Confesiune

Inima mi-i colivie
în ea stă închis dorul mistuitor
tac și aștept clipa care va să vie
în jurul meu frunzele dansează uimitor.

Confesiune

Chipul ți se oglindește prin a mea privire
în el citesc o umbră de iubire
mi-e chin cuvântul rămas fără glas
în fața iubirii ce-n suflet a făcut popas.

Inima mi-i sfânt lăcaș
în el tu mi-ai lăsat răvaș
cuvântul din el trezește iarăși dorul
așteaptă clipa în care-și va regăsi amorul.

Citește și:  Strigăt mut

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: