Gânduri printre rânduri
fug gândurile pe foi ce visează la fierbinți mângâieri de condei li se luptă pașii pe drumuri necunoscute ideile intră în coliziune ziua naște versuri albe le așază pe-o frunză de suflet vântul să le bată să zboare să se înalțe s-atingă zări albastre în delir sunt adierile iubirii ce nu apune nici când noaptea …
Adierea privirii tale încă umblă prin suflet, Aleargă bezmetică, se ascunde de neobosita clepsidră Ce vrea s-o cuprindă, s-o unească cu Timpul, împreună să treacă, să se scurgă Precum nisipul auriu prin mâinile reci, Părăsite de atingerea iubirii. Adierea vicleană se unduiește și se pitește Prin adâncurile lipsite de lumina pasiunii. Timpul trece, o lasă …
Timpul a prins în lanțurile zborului prelung, iubirea. În privirea-i întunecată se simte disperarea. Ar vrea să strige că o doare, Că vrea să trăiască cu ardoare, Că nu îi trebuie avere, Poate doar o bucată de pâine cu miere Și un pahar de apă vie, Puterea să îi revie, Să rupă lanțurile ce îi …
Când iubirea e o lacrimă de jar în noi, Pășim pe căi străine amândoi. Cu inimile strigând: Nu pleca! Mai stai! Visăm la parfumul nopților de mai. Când iubirea e o carte (ne)scrisă de-amândoi, Vindem cartea la anticariat pe un vis. Cu inimile aflate veșnic în război, Scriem destinul încă nescris. Iubirea ne-am pierdut, un …
Iubirea s-ascunde prin cuiburi de gânduri, semințele apusului mi se plimbă prin vene, neliniștea pictează-n memorie săruturi din vremea de glorie a inimii vândute. Se scurg orele prin mine, în ploaie. Celulele trupului stârnesc războaie. Mi-atacă inimă ce tace, pierdută, de soartă se simte vândută. Norii prevestesc iar furtună, se prelinge din sufletul mut o …
Când iubirea ta a devenit marea mea M-am aruncat în valurile sale înspumate Și-am mângâiat cu ele fiecare stea Din nopțile de primăvară parfumate. Cu fiecare lacrimă a mării mi-am spălat durerea, Cu fiecare șoaptă a valului am învins tăcerea, Mi-am îndemnat inima să-ți declare iubirea, Iar buzele să-ți sărute privirea. Timpul însetat de dragoste …
Se lasă noaptea peste gândurile senine condeiul se joacă pierdut în abis cu un cuvânt agățat de un vis ce aleargă printr-o taină fără nume, cu renume. Pătrunde-n întunericul său îi mângâie chipul uimit și-l schițează în vers din mers și iubirea apare subit într-un colț de gând răsărit și cuvântul se zbate în suflet …
Deschid cartea sufletului s-ating începutul infinitului, să simt cum visul din mine aleargă spre cuvinte de care mi-e dor. Simt parfumul iubirii. Timid, se ascunde, prin ploi de slove de foc. Mă cuprinde, gingaș atinge corzile viorii din inima care s-a retras în tăcere. Dincolo de cortină așteaptă un semn să intre în scenă, să-și …
Eu te-am iubit când stropi de rouă pasul mi l-au mângâiat Și necuprinsul dimineții pe pleoapa caldă încet m-a sărutat. Și te-am dorit, și am privit spre albastrul infinit Să îți zăresc privirea pe norii albi, îndrăgostiți de chipul meu Pierdut prin labirintul de neliniști în căutarea marii iubiri. Eu te-am iubit cum nici măcar …
Fereastra sorții e tot deschisă, Iar eu privesc în continuare cum Timpul îmi decorează secundele Cu gingașe flori de nea A căror viață se stinge, De cad în palma mea. Ce simplă este moartea, Ce scurtă este viață, Ce repede dispar secundele Din decorul zilei ce-o simt În răsuflarea caldă a sufletului Ce-și spune cuvântul …