În atelierul vieții a intrat din nou iarna, E dornică să picteze pe șevaletul de frunze moarte Tot ce-a adunat în suflet un an întreg. Pe strada rece pașii zgribuliți se scaldă în clipe scurte, Străduindu-se să înțeleagă rostul glasului ce piere Și al inimii ce obosește mult prea repede. În rest, cuvintele se pierd …
