Irina Cristina Țenu A venit toamna, cuprinde-mă în dansul frunzelor,
Să pot să simt cum mă-nfioară ruginiul amintirilor.
Mi-e dor de dorul de altădată ce îmi vorbea
De iubirea cu ochii de cafea ce mă iubea.
E freamăt, verdele se-neacă în plânsul crengilor,
Cuvintele se pierd pe calea coaptă și dulce a viilor.
Eu caut surâsul de odinioară ce frumos surâdea,
Oare-i ascuns în toamna ce-a venit? O să mi-l dea?
O amăgire e gândul meu cu tine,
Nu te găsesc, ești un străin hoinar,
Ești doar un vis, ce-n vis el vine,
O piatră pe un suflet vizionar.
