Gânduri printre rânduri
A venit toamna, cuprinde-mă în dansul frunzelor,Să pot să simt cum mă-nfioară ruginiul amintirilor.Mi-e dor de dorul de altădată ce îmi vorbeaDe iubirea cu ochii de cafea ce mă iubea. E freamăt, verdele se-neacă în plânsul crengilor,Cuvintele se pierd pe calea coaptă și dulce a viilor.Eu caut surâsul de odinioară ce frumos surâdea,Oare-i ascuns în …
Aproape toamnă, se plânge vara,În ploaie-și ascunde, suspinul stingher. Aproape toamnă, timpul gândește,În valiză își pune zâmbet de soare. Aproape toamnă, frunza-și amintește,Cu regret se pregătește de moartea-i iminentă. Aproape toamnă, anotimp în schimbare,Trenul pleacă, trenul vine, pe peron viața așteaptă. Aproape toamnă, verdele zărește umbra ruginiului,Totu-i în freamăt, freamăt e-n toate, cerul scrie noi …
E toamnă, e gând răvășit… E vară în suflet, Frunzele, în copaci, ard de dor… Și cad pe pământ, și adorm. Iubirea pășește pe stradă, confuză, Nu-și știe nici drumul, nici rostul. Inspiră, expiră, parfum de toamnă, S-așază pe bancă, lâng-o țigancă. În palma-i deschisă, viitoru-i incert, Eu stau și mă uit, și râd fără …
Mi-am dat cuvântul vântului pustiu, Să-l descompună, literă cu literă. Te iubesc e doar o umbră, acum știu. Un dor ascuns în sufletu-mi peșteră. Din trup de gând am făurit o carte, Am răsădit comori ce nu au moarte, Anotimpuri ce știu cum să o poarte Pe umerii neînvinși de crivățul sorții. Mi-am scris iubirea …
Te fură gândul meu, Te dă cuvântului flămând, Vrea să îți simtă zvâcnirea ruginie Trezită din somnul dulce amar al Timpului îmbătat de parfumul Secundele pierdute în infinit. Un foșnet de frunze m-atrage În dansul plângerii, când vântul Își flutură pletele cântând în zori de zi. Valsez, îmbrățișez cuvântul Și îl așez pe-al versului val. …
Banca e pustie, timpu-i ruginiu, Visul încă viu, scrie un poem, Cu cerneală neagră, pe-o Frunză, lipsită de vlagă. Banca e pustie, toamna-i melodie, S-aude în surdină glasul frunzelor, Către cer înalță sfântă rugăciune, Timpul să oprească, viață să le dea. Banca e pustie, mi-e inima vers, Strâng cuvântu-n brațe, Să găsesc iubirea, în privirea …
Secundele se scurg pe toamna ce-și scrie la lumina lunii drama. Pârjolesc totul în treacăt. Și verdele viu al copacilor falnici, și surâsul razelor de soare, și inima ce mult mai doare. Frunzele-i mor, mormântul lor rece e acoperit de pașii timizi ai umbrelor calde ale sufletelor care au vrut să mai vadă o dată …
Într-o viață nesfârșită aș vrea să mă-nfășor, dar simt că nu îmi vor ajunge clipele să-mi țes din ele un șal. Sunt scurte. Din ele îmi făuresc doar zile ce mor și devin ruine ale unor amintiri zidite în fereastra sufletului, din lemn de nemurire. Culeg ploi și răsădesc furtună, un gând neprevăzut aleargă prin …
E toamnă, E vreme târzie, E timp în răstimp, E dor ce aleargă în pustiu, E-un suflet ce-și caută drumul Printre oameni ce trec, Printre amintiri, printre șoapte, Printre frunze ce cad melancolice Pe pâmântul cel rece, Atins de gândul Ce zboară Spre nori ce revarsă Lacrimi ce se transfomă În cristale de gheață. E …
S-aude vocea verii Pe drumul anotimpurilor Ce vin și se duc. Mă strigă. Tresar, și rog timpul Să se oprească nițel din zbor, Să-și odihnească Ale sale aripi ce fâlfâie neîncetat, Și să-mi mai lase vara. Dar rugămintea mea e în zadar. Timpul tot zboară, Vara-mi răpește, Sufletul mi-l răcește, Copacii mi-i golește. Ce jale, …