Ploi lacrimând
Pe pământ uscat
De dor de primăvară,
De renașterea lumii,
Din minutul ce pâlpâie,
Răsuflând greu pe albastrul penel.
Ploi fremătând din iubire de cuvânt
Ce-a promis izbăvirea sufletului
Incandescent, răstignit
Pe o cruce cu reminiscențe profunde
De slove născute de o umbră
De inimă ce-a încetat să mai bată
Când penelul a încetat să creeze.
Ploi pictând
Un tablou făr’ de renume,
C-o poveste și un nume,
Catharsis, povestea unui suflet
Ce-a scris și-a devenit altul
Prin a sa artă.
Din nou e luni…din nou Cuvintele de luni…Catharsis, primăvară și penel i-au permis sufletului să mă provoace la duel.
Răspunde-i lui Irina Cristina Ţenu Anulează răspunsul