Irina Cristina Țenu Stropi de ploaie cad pretutindeni,
Cautând disperați visul cu noi doi,
Și trezesc tăcerea pașilor vicleni
Ai iubirii ce se ascunde de amândoi.
Se-aud izvoarele cum plâng în noaptea cu lună plină,
Lacrimi de jar le curg din inima ca o văpaie,
Și ard privirea de felină
A sufletului gol din ploaie.
E foc și ger în sufletul scăldat de lacrimi,
E iarnă în primăvara de gânduri cuprinsă,
E-o luptă ce se dă între două inimi
Care ascund o iubire nespusă.
[…] on 26 mai 201727 mai 2017 by Irina Cristina Ţenu Trec ploi prin amurgul naiv. Zeița furtunii culege de pe nori Un gând senin fără motiv, Și picură în […]