Stropi de ploaie…

Stropi de ploaie cad pretutindeni,
Cautând disperați visul cu noi doi,
Și trezesc tăcerea pașilor vicleni
Ai iubirii ce se ascunde de amândoi.

Se-aud izvoarele cum plâng în noaptea cu lună plină,
Lacrimi de jar le curg din inima ca o văpaie,
Și ard privirea de felină
A sufletului gol din ploaie.

E foc și ger în sufletul scăldat de lacrimi,
E iarnă în primăvara de gânduri cuprinsă,
E-o luptă ce se dă între două inimi
Care ascund o iubire nespusă.

Citește și:  Picături

You may also like...

1 Response

  1. septembrie 29, 2021

    […] on 26 mai 201727 mai 2017 by Irina Cristina Ţenu Trec ploi prin amurgul naiv. Zeița furtunii culege de pe nori Un gând senin fără motiv, Și picură în […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *